Presupunerea nu a apărut din senin. Ea provine dintr-o perioadă în care execuția era deficitară: oameni buni, bine instruiți, care făceau munca mai rapid și mai bine decât concurența. Cine era în frunte în acest sens câștiga mai mult din același proiect. Marja stătea în execuție pentru că execuția era blocajul. Acest lucru era valabil pentru sectorul de recrutare, pentru contabilitate, pentru munca juridică, pentru serviciul clienți, pentru părți din inginerie. Strategia a fost construită timp de decenii pe acest principiu: investiți în oameni și metodă, iar marja urmează.
Atâta timp cât execuția era deficitară și lentă, aceasta era o presupunere fiabilă. O echipă mai rapidă și cu mai puține greșeli putea deservi mai mulți clienți cu aceeași bază de costuri, sau același client la costuri mai mici. Concurenții care nu organizau acest lucru pierdeau marjă în fața celor care o făceau. Presupunerea nu era valabilă pentru că cineva o demonstra, ci pentru că lumea din jurul ei o confirma în fiecare lună.
AI preia acum părți din acea muncă de execuție. Nu peste tot și nu totul: unele sarcini pot fi realizate integral de AI, altele doar cu un om care aprobă sau respinge cu motiv, iar altele rămân muncă umană. Dar acolo unde AI preia o sarcină, blocajul se mută. Execuția care înainte era bunul deficitar devine, în acele părți, o certitudine: rapidă, ieftină, disponibilă pe scară largă. Dacă toată lumea din sector are acces la aceeași preluare, diferența dintre companii nu mai stă în cine execută bine munca, ci în cine știe care muncă mai necesită încă execuție și care muncă a fost deja mutată către evaluare, proiectarea procesului sau relația cu clientul. Aceasta nu este o viziune de viitor. În părți ale sectorului, aceasta este deja practica de astăzi; în alte părți ale aceluiași sector, încă nu, pentru că munca acolo este mai puțin standardizabilă sau pentru că supravegherea rezultatului trebuie să cântărească mai greu. Această diferență stă în natura muncii, nu în ambiție.
Presupunerea nu se anulează deci printr-un anunț. Ea se anulează sarcină cu sarcină, în timp ce nimeni nu o retrage. Planul pe hârtie este încă valabil. Bugetul este încă valabil. Dar locul unde se câștigă banii se mută deja înainte ca strategia să țină cont de asta.
Câteva semnale revin la companiile unde acest lucru este deja o problemă:
Departamentul de execuție funcționează la fel de bine sau chiar mai bine, dar marja scade totuși, pentru că concurenții au aceeași preluare, iar prețul a scăzut odată cu ea. Clienții nu mai întreabă despre viteza execuției, ci despre cine evaluează și răspunde de rezultat. Noii intrați pe piață, cu mai puțin personal și mai puțină experiență în execuție, pot totuși concura, pentru că se bazează pe același instrument ca și partea consacrată. Discuțiile interne despre investiții se poartă încă despre extinderea capacității în execuție, în timp ce întrebarea reală este unde trebuie întărită supravegherea și evaluarea cu personal. Acest ultim aspect ține de deciziile de personal; pentru acestea se aplică cerințe legale proprii, independent de întrebarea dacă munca în sine s-a mutat.
Aceste semnale se apropie de o altă presupunere care poate fi expirat tacit, și anume presupunerea despre câți oameni costă munca aceasta, și de întrebarea dacă un nou intrat mai are nevoie de ani pentru a putea concura. Ele se leagă între ele: dacă execuția devine mai ieftină și mai accesibilă, se mută și barierele care îi opreau înainte pe noii intrați.
Acest text nu se referă la cine primește mai puțină muncă. Se referă la unde va sta marja în companie de acum înainte, având în vedere că o parte din execuție a fost preluată, iar altă parte nu. Aceasta este o întrebare strategică, nu una de personal. Scanarea muncii de la FTE TO AI răspunde la întrebarea de fond pe sarcină: care muncă din această companie poate fi într-adevăr preluată de AI, care muncă necesită supraveghere cu evaluare și care muncă rămâne muncă umană. Acesta nu este un sfat despre cine să păstrați; este o hartă factuală a locului unde execuția mai este deficitară și unde nu mai este.
O conducere care vrea să știe dacă marja mai stă în execuție poate urmări un set limitat de măsurători: proporția din venituri legată de viteza de execuție față de proporția legată de evaluare și relația cu clientul; evoluția prețurilor pentru servicii comparabile la concurenții care lucrează vizibil cu sprijin AI; numărul de oferte pierdute în fața unei părți cu mai puțin personal, dar cu un termen de livrare comparabil; și raportul dintre orele de execuție și orele de supraveghere în cadrul serviciului principal. Cine nu măsoară acest lucru periodic descoperă schimbarea abia în momentul în care marja a scăzut deja.
Cine dorește să știe cum se poate citi acest tip de schimbare în propriile cifre fără a aștepta raportul anual găsește un punct de plecare în o metodă de a testa o strategie fără a aștepta cifrele anuale, și o prezentare mai amplă a semnalelor în cum recunoașteți că o strategie este depășită.
Ce este de făcut acum este limitat și concret: identificați cele mai importante presupuneri care stau la baza strategiei și stabiliți, pentru fiecare presupunere, când a fost confirmată ultima dată. Verificarea gratuită a presupunerilor este pentru acest scop o rundă scurtă, fără alt angajament. Proba strategică completă, cu date sectoriale, o auto-poziționare a conducerii și o listă continuă de presupuneri, este în curs de elaborare.
Stel uw vraag. Vaak zit de echte vraag een laag dieper — daar mag ik naar vragen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.