Un concurent anunță că un proces se desfășoară acum „cu AI”. Un comunicat de presă, un post vacant care dispare, o pagină de produs care se schimbă. În acel moment, nu știți încă dacă este vorba despre o sarcină pe care AI o preia integral, despre o sarcină în care un angajat evaluează rezultatele AI și le aprobă sau le respinge, sau despre un anunț destinat în principal investitorilor și clienților. Aceste trei situații par identice din exterior. Ele înseamnă lucruri diferite pentru întrebarea dacă propria dumneavoastră presupunere despre acel concurent mai este valabilă.
Schimbarea nu se află în anunțul propriu-zis, ci în ceea ce nu mai este valabil după acesta. O strategie care presupune că un concurent este lent într-un anumit proces, că un anumit serviciu rămâne intensiv în forță de muncă, sau că un nivel de preț este sustenabil pentru că toată lumea are aceeași structură de costuri — această presupunere devine nulă în momentul în care AI preia o sarcină undeva în lanț. Nimeni nu vă sună să vă anunțe acest lucru. Presupunerea rămâne pur și simplu în plan, cu o dată care devine tot mai veche.
Semnalele utile provin rareori dintr-o singură sursă. Un post vacant care dispare sau al cărui conținut se schimbă spune ceva despre ce sarcină dintr-o companie nu mai necesită un om cu normă întreagă — cum urmăriți posturile vacante care dispar sau se schimbă explică ce demonstrează și ce nu demonstrează acest lucru. Un furnizor care integrează AI în propriul produs schimbă ce vor putea achiziționa concurenții dumneavoastră în locul dezvoltării proprii — de urmărit prin cum urmăriți furnizorii care integrează AI în produsul lor. Iar prețul capacității AI însuși se mișcă, ceea ce înseamnă că o sarcină care anul trecut era încă prea costisitoare pentru a fi automatizată, anul acesta nu mai este — vezi cum urmăriți prețul capacității AI. Doar atunci când puneți aceste trei elemente unul lângă altul, un anunț devine un semnal, nu o știre.
Urmărirea zilnică generează mai ales zgomot: fiecare anunț pare urgent. A nu urmări deloc înseamnă că renunțați la presupunere doar atunci când un client, un auditor sau o cifră de vânzări vă informează despre asta. O verificare fixă, recurentă — trimestrial, legată de momentul în care oricum analizați strategia — este suficientă pentru majoritatea conducerilor pentru a observa o schimbare înainte ca aceasta să se traducă în venituri sau marjă. Frecvența depinde de cât de rapid AI este implementat concret în sectorul dumneavoastră pe sarcinile care determină propria poziție competitivă, nu de cât de rapid ajunge subiectul în știri.
Un anunț că un concurent implementează AI înseamnă că undeva o sarcină a trecut dintr-o categorie în alta: de la muncă umană la AI cu supraveghere, sau de la supraveghere la preluare completă. Nu înseamnă automat că costurile acelui concurent scad, că calitatea se schimbă sau că propria dumneavoastră poziție se slăbește. Aceasta depinde de cât de mare era sarcina respectivă în cadrul procesului total și de ce face concurentul cu capacitatea eliberată. Orele eliberate pot fi direcționate către mai mult volum, către un preț mai mic sau nicăieri — această din urmă situație se întâmplă mai des decât sugerează anunțurile.
Ce justifică, într-adevăr, este o întrebare țintită adresată propriei liste de presupuneri: dacă această sarcină s-a schimbat demonstrabil la un concurent, care presupunere din propriul nostru plan mai presupune că acest lucru nu se întâmplă? Aceasta este o întrebare diferită de „ar trebui și noi să implementăm AI”, iar această ultimă întrebare nu este răspunsă pe această pagină — ce muncă din propria dumneavoastră companie poate fi cu adevărat preluată de AI răspunde scanul de muncă al FTE TO AI, pe sarcină, nu pe anunț.
Decizia care depinde de acest semnal nu este de obicei o decizie de personal. Este o decizie privind presupunerea în sine: retragere, ajustare sau atribuirea unei noi date de valabilitate. Doar atunci când această presupunere afectează direct utilizarea personalului propriu, se aplică cerințele legale proprii privind angajarea și participarea angajaților — acestea le evaluați separat, nu pe baza unui anunț al unui concurent.
Diferența dintre companiile care urmăresc acest semnal și cele care nu o fac se află rareori în accesul la informații. Anunțurile sunt publice. Diferența constă în faptul dacă în conducere există cineva cu sarcina de a le corela cu lista de presupuneri și dacă aceeași conducere știe și ce s-a schimbat deja intern — cum urmăriți ce fac deja proprii dumneavoastră angajați cu AI este adesea primul loc unde această schimbare devine vizibilă, mai înainte decât la concurent. Fără a analiza aceste două aspecte împreună, fiecare semnal extern rămâne un fapt izolat.
Întrebarea strategică nu este dacă puteți urmări acest semnal — asta poate face oricine, cu timp suficient. Întrebarea este dacă propria dumneavoastră strategie mai se bazează pe presupuneri pe care aceste semnale le-au depășit deja. Dacă doriți să știți dacă propriul dumneavoastră plan îmbătrânește mai rapid decât credeți, citiți ce faceți când piața se schimbă mai rapid decât planul dumneavoastră sau verificați direct dacă strategia dumneavoastră mai este validă.
Un prim pas care nu costă nimic este verificarea gratuită a presupunerilor: o scurtă sesiune în care vă enumerați principalele presupuneri și vedeți, pentru fiecare, când a fost confirmată ultima dată. Testul strategic complet, cu date sectoriale, o autoevaluare a echipei de conducere și o listă continuă de presupuneri, este în curs de dezvoltare.
Stel uw vraag. Vaak zit de echte vraag een laag dieper — daar mag ik naar vragen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.