Un membru al directoratului care spune că AI aduce mai puțin în domeniul său decât crede restul directoratului nu are de obicei o altă opinie. El are altă informație, sau informație mai veche, sau informație dintr-o altă parte a companiei unde schimbarea pur și simplu se produce mai lent. AI preia munca pe bucăți: la un departament, o sarcină poate fi deja lăsată complet în seama unui sistem astăzi, la altul aceeași sarcină este încă muncă umană pentru că datele sunt mai dezordonate, riscul mai mare, sau supravegherea încă neconstituită. Doi membri ai directoratului care privesc aceeași companie pot avea deci amândoi dreptate în privința propriului colț și totuși să aibă o imagine opusă asupra întregului.
Problema nu este că există dezacord. Problema este dacă nimeni nu poate indica de unde provine acel dezacord.
Un auto-grafic nu cere consens, ci o afirmație per persoană: ce parte din munca din domeniul dumneavoastră este, după estimarea dumneavoastră, preluabilă astăzi de AI, ce parte parțial cu supraveghere, și ce parte rămâne muncă umană. Puneți graficele directoratului unul lângă altul și diferența capătă o formă. Uneori este o chestiune de definiție: unul consideră deja "parțial cu supraveghere" ca fiind preluat, celălalt nu. Uneori este o chestiune de ritm: unul și-a format imaginea acum trei luni, celălalt săptămâna trecută. Și uneori este o diferență cu adevărat factuală, pentru că departamentele pur și simplu nu evoluează la fel.
De aceasta ține o listă de premise. Nu pentru că lista tranșează disputa, ci pentru că mută întrebarea de la "cine are dreptate" la "când a fost verificat asta ultima dată". O premisă neconfirmată de doi ani cântărește diferit față de o premisă de luna trecută, indiferent cine a formulat-o. Ce înseamnă exact acest lucru citiți în cât de des trebuie reconfirmată o premisă despre AI.
Proba de presiune este o estimare, nu o afirmație a unui oracol. În câteva locuri, această distincție este importantă de păstrat.
Un auto-grafic măsoară percepția, nu capacitatea. Dacă un membru al directoratului își estimează domeniul optimist pentru că a văzut un proiect-pilot care încă nu rulează în producție, graficul măsoară acea convingere, nu orele reale eliberate. De aceea, un singur proiect-pilot nu trebuie niciodată considerat dovadă pentru întregul domeniu; vezi de ce un proiect-pilot AI nu este încă o strategie.
Proba de presiune nu spune, de asemenea, nimic despre cine are dreptate atunci când lipsesc datele externe. Datele de sector și reperele de reglementare sunt în unele domenii sărace sau depășite. Acolo unde exteriorul oferă puțin sprijin, auto-graficul directoratului rămâne singura sursă, iar atunci rezultatul este o diferență de estimare, nu un fapt măsurat. Acest lucru trebuie precizat explicit lângă rezultat, altfel metoda sugerează o precizie care nu există.
Iar proba de presiune nu tranșează o alegere strategică. Dacă doi membri ai directoratului, după ce au văzut aceleași grafice, acordă în continuare o pondere diferită riscului de a introduce AI prea devreme față de prea târziu, aceasta nu este o eroare de măsurare. Este o alegere care rămâne în sarcina directoratului, cu sau fără grafic.
O parte din dezacordul dintr-un directorat nu privește estimarea, ci informația care pur și simplu nu este distribuită egal. Cine vede primul că AI preia o activitate nu este de obicei directoratul însuși, ci cineva mai aproape de muncă: un șef de echipă care observă că o sarcină de raportare este acum gata într-o fracțiune din timp, sau un angajat care adaugă un pas de supraveghere la ceva ce înainte se făcea complet manual. Aceste semnale ajung la masa directoratului întârziat și inegal, ceea ce explică de ce un membru al directoratului știe deja ceva, iar altul încă nu; vezi cine din organizație vede primul că AI preia munca.
Întrebarea de fond — ce muncă din această companie specifică, din aceste departamente specifice, poate fi cu adevărat preluată de AI — nu poate fi rezolvată printr-o opinie. La această întrebare răspunde scanarea muncii de la FTE TO AI, sarcină cu sarcină, ceea ce transformă diferența dintre membrii directoratului dintr-o divergență de opinie într-un fapt verificabil.
Odată ce graficele sunt puse unul lângă altul și definițiile aliniate, mai rămâne uneori o diferență reziduală care nu este o chestiune de măsurare, ci o chestiune de prioritate: ce domeniu primește atenție primul, ce risc este acceptabil, ce premisă mai poate rămâne neverificată încă un trimestru. Aceasta este o discuție de directorat, nu o discuție de metodă, iar abordarea pentru aceasta este descrisă în directoratul nostru nu este de acord asupra priorităților, ce e de făcut. Aspectele care privesc deciziile de personal sunt excluse explicit aici: pentru acestea se aplică cerințe legale proprii, iar proba de presiune nu oferă o fundamentare pentru astfel de decizii.
Nu este necesar să ajungeți mai întâi la un acord pentru a începe. Un prim pas bun este verificarea gratuită a premiselor: o rundă scurtă în care numiți cele mai importante premise de sub strategia dumneavoastră și vedeți, pentru fiecare premisă, când a fost confirmată ultima dată și de către cine. Acest lucru dezvăluie adesea deja dacă diferența din directorat se datorează unor definiții diferite, unor informații diferite, sau unei diferențe cu adevărat factuale între domenii. Mai multe despre ce este exact o premisă strategică și cum verificați dacă mai este valabilă citiți pe ce este o premisă strategică și cum verificați dacă mai este valabilă. Proba de presiune completă, cu date de sector, auto-grafic și lista de premise una lângă alta, este în construcție.
Stel uw vraag. Vaak zit de echte vraag een laag dieper — daar mag ik naar vragen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.