Neînțelegerea cu privire la priorități este de obicei nu o dispută despre cifre, ci o diferență în imaginea despre ce se întâmplă în exterior și ce anume cântărește cel mai greu din toate acestea. Această diferență poate fi măsurată lăsând fiecare membru al conducerii să acorde scor separat pe aceleași cinci axe și punând rezultatele unele lângă altele: unde punctele sunt apropiate unele de altele există acord, unde diferă se află discuția.
Într-o ședință toată lumea vorbește despre "piață" sau "client", dar fiecare membru al conducerii dă acestui cuvânt un alt sens. Directorul comercial se gândește la presiunea asupra cifrei de afaceri din partea a trei clienți mari, directorul operațional la lipsa de personal, directorul financiar la marje. Fără un punct de referință comun, conversația pare a fi despre priorități, dar în realitate este despre cinci definiții diferite ale problemei care se întrepătrund. O echipă de conducere a unei companii de logistică cu 180 de angajați poate rămâne astfel blocată timp de trei ședințe în întrebarea dacă automatizarea sau păstrarea personalului ar trebui să aibă prioritate, în timp ce ambele puncte de fapt nu concurează între ele, ci se situează pe o altă axă a problemei.
Lăsând fiecare membru al conducerii să acorde scor independent, fără a se consulta întâi, apare o dispersie care face vizibil dacă diferența de opinie este factuală sau interpretativă. O dispersie mare pe o singură axă înseamnă că conducerea nu este de acord cu privire la ce se întâmplă; o dispersie mică, cu totuși o diferență în prioritate, înseamnă că se este de acord asupra faptelor, dar se face o evaluare diferită. Această distincție este punctul de start al unei alte conversații. La o companie tehnică cu 90 de angajați dispersia pe axa "presiunea concurenței" s-a dovedit mică, dar pe "presiunea de reglementare" mare: doi membri ai conducerii văzuseră o legislație recentă, ceilalți doi nu. Deci nu o diferență de opinie, ci o diferență de informație, ceva ce puteți închide cu o scanare a orizontului pe care o efectuați dumneavoastră înșiși înainte de a continua discuția despre priorități.
Dacă dispersia este mică și discuția continuă totuși, aceasta nu mai este despre ce se întâmplă, ci despre ce este cel mai important din toate acestea pentru această companie. Aceasta este o discuție diferită, cu argumente diferite: dispoziția de a-și asuma riscuri, orizontul de timp, cine suportă ce risc. Nu mai este atunci util să se comande o altă analiză, pentru că o analiză rezolvă o diferență factuală și nu o diferență de valori. O echipă de conducere a unei organizații de îngrijire cu 250 de angajați a observat acest lucru când cea mai mare parte a discuției se purta pe axa "lipsa de personal": toată lumea vedea aceeași problemă, dar unul dorea să investească în automatizare, iar altul în formare. Această conversație se poartă cu o decizie, nu cu mai multe cercetări.
Uneori dispersia în cadrul conducerii este mare pentru că, pur și simplu, nu există o imagine externă comună la care să se raporteze. Fiecare raționează atunci din perspectiva propriului departament, fără un punct de plecare comun privind tendințele, reglementările sau mișcările concurenței. În acest caz ajută să se stabilească întâi cum verificați dacă strategia mai este corectă, înainte de a continua discuția despre priorități: o prioritate bazată pe o imagine depășită a pieței este prin definiție un joc de noroc. Companiile care omit acest pas continuă adesea să discute despre aceleași puncte pentru că nimeni nu pune în discuție imaginea de bază.
O parte din neînțelegere provine din ipoteze care la un moment dat au fost corecte și nu au mai fost verificate din nou: "clienții noștri aleg pe baza prețului", "acest furnizor rămâne stabil", "acest segment continuă să crească". Dacă un membru al conducerii încă mai consideră o astfel de ipoteză adevărată, iar altul nu, apare o diferență care la prima vedere pare a fi despre priorități, dar în esență este despre o ipoteză care nu mai este valabilă. Este util în acest caz să analizați ce este exact o ipoteză strategică și cum verificați dacă mai este corectă, înainte de a continua discuția despre prioritatea în sine.
Dacă aceeași discuție revine mereu fără o decizie, acesta este un semn că nu există încă o imagine comună la care să se poată apela. O indicație privind cât de mare este dispersia în cadrul unei echipe poate fi obținută rapid cu un mini-test gratuit de zece întrebări, care oferă un prim profil de presiune fără să fie nevoie pentru asta de o sesiune sau o discuție. Cei care se confruntă mai des cu acest tip de neînțelegere pot verifica de asemenea cât de des trebuie de fapt reajustată o strategie, astfel încât discuția despre priorități să nu înceapă mereu din nou de la zero.
Cine are clar unde se află dispersia și de ce, se confruntă cu următoarea întrebare: ce înseamnă în practică o temă ajustată, în sarcini, ore și sisteme. În acest punct intră în discuție scanarea de lucru de pe ftetoai.com, care arată ce înseamnă concret o decizie privind prioritățile pentru cine din companie ce va face.
Stel uw vraag. Vaak zit de echte vraag een laag dieper — daar mag ik naar vragen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.