Un plan multianual este stabilit la un moment dat și apoi executat luni de zile pe baza unor presupuneri care erau corecte în acel moment. La jumătatea acestei perioade nu există un punct natural de declanșare pentru a reexamina aceste presupuneri. Nu există o planificare anuală care să fie deschisă pentru asta, nicio adunare a acționarilor care să o solicite, nicio cifră trimestrială care să atragă atenția asupra ei. Planul continuă pur și simplu. Exact acest lucru face ca momentul să fie dificil: întrebarea dacă presupunerile mai sunt valabile nu se ridică de la sine, în timp ce timpul scurs a devenit suficient de mare pentru a face diferența.
În privința AI, acest timp este relevant, pentru că ceea ce o sarcină poate sau nu poate face nu este o proprietate fixă. O sarcină care în urmă cu douăsprezece luni era încă în întregime muncă umană, poate acum să se încadreze în al doilea tip: parțial preluată, cu cineva care aprobă sau respinge rezultatul cu motiv. Și o sarcină pe care planul o eticheta drept "încă ani de muncă umană" poate fi acum în mare parte preluată. Nu pretutindeni și nu în același ritm — exact acesta este motivul pentru care perioada intermediară se prezintă bine pentru o verificare.
La elaborarea planului, presupunerile despre AI erau în parte o estimare: care ar fi un scenariu rezonabil de fezabil pentru anii următori. La jumătatea perioadei, acest lucru nu mai este necesar. Se poate vedea pur și simplu ce s-a întâmplat: care sarcini din cadrul companiei sunt acum realizate de AI, care se află sub supraveghere și care au rămas neschimbate, muncă umană. Diferența dintre atunci și acum este diferența dintre o presupunere și o observație.
Această diferență nu apare simultan în toate companiile. În unele organizații, această schimbare este deja vizibilă pe teren — o echipă care nu mai face ea însăși o parte din munca de raportare, un proces în care s-a adăugat un pas de control în locul unui pas de execuție. În alte organizații, cu planuri comparabile și piețe comparabile, s-a schimbat încă puțin. Această diferență se află rareori în tehnologia însăși. Se află în ceea ce a fost adoptat, testat și implementat în cadrul companiei, iar acest lucru variază de la o organizație la alta — inclusiv în același sector.
La jumătatea perioadei se poate stabili care presupuneri din plan mai corespund cu ceea ce se petrece în companie și pe piață, și care au fost tacit depășite fără ca nimeni să fi consemnat acest lucru. Acest lucru nu necesită o strategie nouă și nici o revizuire a planului. Necesită o listă de presupuneri: pentru fiecare presupunere se notează când a fost stabilită, dacă mai corespunde cu imaginea de astăzi, și dacă nu, ce s-a schimbat în perioada intermediară. Acesta nu este un verdict asupra planului, ci o verificare a bazei pe care se sprijină planul.
În acest sens, este util să puneți alături imaginea din exterior și imaginea din interior. Din exterior: cum s-au dezvoltat datele sectoriale, ceasurile de reglementare și semnalele privind ceea ce fac concurenții de la începutul planului. Din interior: cum evaluează echipa de conducere proprie situația actuală, independent de ceea ce presupunea planul la momentul respectiv. Diferențele dintre aceste două imagini sunt ele însele deja informație — arată unde presupunerea și observația au început să diveargă.
În acest punct nu se poate stabili ce se va mai întâmpla în restul perioadei. O verificare a presupunerilor la jumătatea perioadei descrie o stare, nu o predicție pentru perioada rămasă. De asemenea, nu se poate stabili dacă o sarcină care acum este încă muncă umană va mai fi așa peste un an — acest lucru depinde de evoluții care nu sunt încă vizibile acum. Și, în mod explicit, nu constituie o bază pentru decizii privind personalul: dacă o presupunere despre munca preluată are consecințe pentru posturi sau structura de personal, se aplică cerințe legale proprii pentru acestea, independent de această evaluare.
Ceea ce poate servi drept ghid pentru modul în care acest moment se raportează la alte repere din cursul anului este descris în explicația despre cum testați aceleași presupuneri pentru o adunare a acționarilor, la planificarea anuală și după un trimestru nesatisfăcător — fiecare moment necesită un alt tip de testare, chiar dacă este vorba despre aceeași listă de presupuneri de bază.
Toate aceste momente se rezumă la aceeași întrebare: ce muncă din această companie poate fi acum efectiv preluată de AI, ce muncă se află sub supraveghere cu evaluare și ce muncă rămâne muncă umană. Această întrebare este răspunsă pentru fiecare sarcină cu scanul de muncă al FTE TO AI. Cei care preferă să se uite mai întâi la distincția dintre un plan și o strategie — și de ce un plan îmbătrânește mai rapid decât strategia din spatele lui — găsesc acest lucru detaliat pe pagina despre diferența dintre o strategie și un plan.
Puteți, în acest moment, să puneți alături lista de presupuneri a planului dvs. actual și situația actuală, fără a revizui planul în sine. Un prim pas în acest sens este verificarea gratuită a presupunerilor: o rundă scurtă în care vă identificați principalele presupuneri și vedeți pentru fiecare presupunere când a fost confirmată ultima dată. Proba completă, cu imaginea din exterior alături de auto-evaluarea echipei dvs. de conducere, este în curs de dezvoltare.
Stel uw vraag. Vaak zit de echte vraag een laag dieper — daar mag ik naar vragen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.