O adunare generală a acționarilor cere o poveste care se leagă. Nu doar cifrele, ci și raționamentul din spatele lor: de ce această strategie, pe baza căror presupuneri despre piață, concurență și organizația proprie. Acționarii și membrii consiliului de supraveghere pun întrebări despre viitor, și aceste întrebări ating adesea o presupunere care a fost stabilită acum doi ani și care de atunci nu a mai fost reexaminată.
AI care preia activități este exact o astfel de presupunere care se poate fi erodat pe tăcute. Un plan strategic pornește adesea de la o anumită încadrare de personal, un anumit ritm de evoluție a costurilor, o anumită durată pentru procese. Dacă o parte din acea activitate este deja realizată de AI sau este eligibilă pentru asta, se schimbă baza de sub aceste cifre, chiar dacă nimeni nu a ajustat planul. Întrebarea apare acum pentru că o adunare este momentul în care cineva exprimă cu voce tare acea presupunere, și doriți să știți dacă mai este valabilă înainte ca acest lucru să se întâmple.
AI preia deja astăzi activități, nu pretutindeni și nu în mod egal. În unele companii, aceasta este deja o parte fixă a modului în care este organizată munca: pentru fiecare sarcină este stabilit dacă AI o poate face integral, dacă AI o face parțial cu control uman care aprobă sau respinge cu motiv, sau dacă rămâne muncă umană. În alte companii, această clasificare nu există, și AI este tratată ca un proiect separat, alături de activitatea obișnuită, în loc de ceva care schimbă compoziția acelei activități.
Această diferență explică de ce același plan a fost deja ajustat într-o companie, în timp ce în alta funcționează încă pe baza vechilor presupuneri. Nu depinde doar de sector, ci de faptul dacă cineva s-a ostenit să analizeze pe fiecare sarcină ce s-a schimbat de fapt. Companiile care au făcut asta nu sunt neapărat mai avansate cu AI; sunt mai avansate în a ști ce mai rămâne valabil din planul lor.
Pentru o adunare a acționarilor, distincția dintre aceste două întrebări este importantă:
Prima întrebare poate fi răspunsă: este o inventariere, nu o predicție. A doua întrebare produce, pentru fiecare presupunere, un răspuns simplu: confirmată, expirată, sau nu a fost încă testată. Aceasta este ceea ce puteți constata pentru o adunare: nu dacă AI va realiza strategia, ci dacă presupunerile pe care este construită strategia mai sunt valabile.
Ce nu puteți constata în acest moment este o pondere exactă a activității pe care AI o va prelua, sau un termen în care se va întâmpla acest lucru. Aceasta diferă în funcție de sector, de proces și de decizii pe care compania însăși trebuie încă să le facă, iar cifre pe care nu le deținem noi înșine nu au ce căuta în documentele adunării ca fapt cert.
Acest test nu spune nimic despre cine își păstrează care funcție. Dacă o conducere, pe baza distribuției modificate a activităților, are în vedere decizii privind personalul, se aplică pentru acestea cerințe legale proprii, care nu decurg dintr-o prezentare a activității pe care AI o poate gestiona. Aceasta este o imagine a presupunerilor de la baza strategiei, nu o justificare pentru o decizie de personal și nici un sfat privind ce ar trebui să facă compania.
Același tip de test reapare la planificarea anuală, după un trimestru sub așteptări sau înaintea unei decizii de investiție, dar adunarea generală a acționarilor cere ceva în plus: povestea nu trebuie doar să fie coerentă intern, ci trebuie să fie și justificabilă în fața unor persoane care nu urmăresc zilnic planul. Aceasta este o presiune diferită față de o planificare anuală internă, unde ajustarea se poate face fără public.
Întrebarea de fond, ce activitate din această companie poate fi cu adevărat preluată de AI, este răspunsă pe fiecare sarcină prin scanarea de activitate a FTE TO AI, indiferent de momentul în care folosiți acel rezultat. Pentru adunarea propriu-zisă este cel puțin la fel de important de ce percepțiile diferă în interiorul unei echipe de conducere: dacă directorul financiar și directorul operațional au o estimare diferită despre ce anume preia deja AI, această diferență va apărea în adunare mai devreme decât ați dori.
Nu orice supoziție dintr-un plan strategic este o presupunere în sensul care contează aici. O presupunere este o afirmație care, dacă nu mai este valabilă, afectează planul însuși. Modul în care faceți această distincție și modul în care verificați dacă o presupunere mai este valabilă sunt descrise pe pagina despre ce este o presupunere strategică și cum verificați dacă mai este valabilă.
Pentru adunare nu este necesar să reexaminați totul deodată. Este suficientă o listă a presupunerilor care afectează munca, capacitatea sau costurile, cu o dată pentru fiecare presupunere: când a fost verificată ultima dată. Ce este mai vechi de câteva luni merită cel puțin întrebarea dacă mai este valabil, chiar dacă răspunsul final rămâne afirmativ.
Verificarea gratuită a presupunerilor este o rundă scurtă în care vă denumiți presupunerile principale și vedeți, pentru fiecare presupunere, când a fost confirmată ultima dată. Testul complet, care pune această imagine alături de datele sectoriale și de auto-evaluarea echipei de conducere, este în curs de dezvoltare.
Stel uw vraag. Vaak zit de echte vraag een laag dieper — daar mag ik naar vragen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.