Un risc figurează pe o listă. Cineva l-a denumit, i s-a atribuit o probabilitate și un impact, și este verificat periodic. O asumpție nu figurează pe nicio listă. Ea este țesută în însuși planul: "durata acestui proces rămâne aproximativ aceeași", "acest departament continuă să facă această muncă", "concurentul nostru nu poate face asta mai rapid decât noi". Nimeni nu a notat vreodată separat această afirmație, pentru că părea evidentă în momentul în care a fost stabilită strategia.
Diferența nu este academică. Un risc este monitorizat pentru că a fost identificat ca risc. O asumpție nu este monitorizată, tocmai pentru că nimeni nu a identificat-o ca asumpție. Ea se pierde în textul planului și rămâne acolo, chiar și atunci când lumea din jur se schimbă.
AI care preia activități nu este un risc în sensul clasic. Nu este un eveniment care se produce și apoi trece. Este o schimbare lentă care are un ritm diferit pe sarcină, pe departament și pe companie. Pentru unii, înseamnă că o parte din întocmirea rapoartelor este acum realizată în câteva săptămâni de un sistem, cu un angajat care aprobă sau respinge cu motiv. Pentru alții, nu se schimbă nimic în acest trimestru, pentru că munca necesită prea mult context, negociere sau responsabilitate pentru a fi lăsată unui sistem.
Această diferență de ritm nu ține de întâmplare. Ea ține de tipul de muncă: rutinar și bine delimitat, sau dependent de judecată și excepții. Aceeași structură determină și ce asumpție dintr-o strategie intră prima sub presiune. Un plan care se bazează pe durata unui departament care realizează în mare parte muncă ce poate fi preluată devine depășit mai rapid decât un plan care se bazează pe muncă ce rămâne, pentru moment, muncă umană.
Schimbarea în sine nu este, deci, riscul. Riscul este ca nimeni să nu identifice asumpția afectată de ea ca fiind ceva ce trebuie verificat.
Testul de presiune strategic pune unul lângă altul două imagini: ce arată din exterior datele sectoriale, ritmul reglementărilor și semnalele publice ale concurenței, și ce vede și anticipează intern propria echipă de conducere. Unde aceste două imagini diferă, apare o asumpție care merită atenție. În plus, există o listă: pentru fiecare asumpție, când a fost stabilită și dacă mai este valabilă.
Aceasta este o estimare, nu o măsurare. Testul de presiune nu afirmă cu certitudine că o sarcină va fi preluată de AI și nici nu garantează acest lucru. El indică unde este cea mai mare probabilitate de schimbare, având în vedere ceea ce se cunoaște acum despre natura muncii și mișcările din sector. Unde datele de bază sunt limitate, sau unde este vorba de muncă puternic dependentă de evaluarea individuală, rezultatul este mai incert, iar acest lucru nu este mascat printr-un procent precis.
Un rezultat nu spune nimic nici izolat de momentul respectiv. O asumpție validă astăzi poate să nu mai fie validă peste un trimestru. Acesta este motivul pentru care întrebarea cât de des trebuie reconfirmată o asumpție despre AI este la fel de importantă ca prima dată când este stabilită.
Unele echipe de conducere au deja integrat acest lucru: un moment fix la care sunt revizuite asumpțiile, o modalitate de a documenta de ce a fost luată la momentul respectiv o anumită decizie strategică, și un ritm pentru cât de des este recalibrată strategia în ansamblu. Pentru ele, o asumpție care s-a schimbat este un punct pe agendă, nu o surpriză.
Alte companii nu au acest ritm. Strategia a fost stabilită, asumpțiile nu au fost niciodată denumite separat, și singura dată când cineva observă ceva este atunci când un rezultat rămâne în urmă și nimeni nu mai poate explica de ce. Adesea este și o chestiune de cine strigă cel mai tare despre AI în cadrul conducerii: cum preveniți ca vocea cea mai puternică să decidă ce preia AI mai întâi este atunci mai relevant decât orice întrebare tehnică. Și, uneori, imaginea din interiorul conducerii nu este nici măcar comună: ce faceți cu un membru al conducerii care nu împărtășește imaginea despre AI este atunci întrebarea care trebuie răspunsă prima, înainte ca o listă de asumpții să aducă vreun beneficiu. Un proiect pilot cu AI într-o singură echipă nu rezolvă această diferență; vezi de ce un proiect pilot AI nu este încă o strategie.
Întrebarea de fond — ce muncă din această companie specifică poate fi cu adevărat preluată de AI, ce parte rămâne sub supraveghere și ce parte rămâne muncă umană — este răspunsă pe sarcină cu scanul de muncă al FTE TO AI.
Care asumpție din strategia dvs. nu a mai fost verificată de cel mai mult timp nu este de obicei greu de ghicit odată ce puneți întrebarea. Cei care doresc să clarifice acest lucru fără să construiască imediat o concluzie pe baza lui pot face verificarea gratuită a asumpțiilor: o discuție scurtă în care denumiți principalele asumpții de la baza strategiei dvs. și vedeți, pentru fiecare, când a fost confirmată ultima dată. Testul de presiune complet, cu imaginea externă și internă puse una lângă alta, este în curs de dezvoltare.
Stel uw vraag. Vaak zit de echte vraag een laag dieper — daar mag ik naar vragen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.